"Nothing lasts forever, so live it up, drink it down, lough it off, avoid the bullshit, take chances, & never have regrets, because at one point, everything you did was exactly what you wanted"




vineri, 30 aprilie 2010

Virtual temptation





Intr-o realitate in care viata este tot mai mult dominata de aparente si jocuri de imagine devine tot mai tentant de a accepta o alternativa la aceasta... realitatea virtuala.



De ce ? Sa ne gandim la avantaje... aici poti fi tu... fara povara criticii semenilor tai sau de ce nu... poti fi asa cum iti doresti fara impedimentele realitatii... alegerea este la indemana ta si ce te desparte pe tine de persoana pe care vrei sa o afisezi aici este o simpla tastatura.



Din acest motiv tot mai multa lume prefera aceasta alegere petrecand ore in sir in fata PC-ului pe mess, hi5 sau programe si site-uri similare.



O buna amica de a mea... una virtuala... mi-a dat o provocare... si anume sa pun negru pe alb parerea mea despre relatiile virtuale. Cum incercarea moarte nu are am sa incerc sa o uimesc azi cu opinia mea despre acest subiect.... cumva trebuie sa imi achit si eu prezenta ei in gandurile mele asemenea unei constiinte de mult uitate dar care isi face in continuare datoria de a ma tine pe linia de plutire a ratiunii.



Asa cum spuneam si mai sus oamenii prezenti in aceasta lume virtuala sunt de doua feluri... unii care incearca sa gaseasca aici un refugiu in care sa poata fi ei insisi fara a fi criticati pentru gusturile si alegerile lor si altii care sunt aici pentru a scapa de monotonia vietii de zi cu zii creand o personalitate virtuala in care reusesc sa astupe lipsurile personalitatii lor reale ( cu alte cuvinte orice fraier poate fi smecher in aceasta lume virtuala daca gaseste lume care sa il creada pe cuvant ).



Daca doua persoane de sex opus din prima categorie se intalnesc virtual este foarte probabil ca acestea sa inceapa o relatie de amicitie sau de ce nu... chiar mai mult. Pana la urma ele (persoanele respective) nu cauta a se face apreciate dupa standardele uzuale ale societatii, ele cauta lume care sa fie capabila a intelege trairile lor diferite, iar daca dau peste cine nu trebuie si ajung a fi din nou criticate... ei bine un simplu IGNORE rezolva totul.



Astfel un cuplu format in asemenea circumstante este in prezent dupa parerea mea mult mai predispus succesului decat unul format in realitate... De ce ? Ei bine cei doi nu trebuie sa se ascunda, nu trebuie sa fie asa cum le este dictat de societate... Reusesc sa isi cunoasca unul altuia toate calitatile si defectele asa cum sunt ele iar daca ele sunt suportabile din punctul de vedere al lor atunci de ce nu ar merge mai departe ? Pana la urma mediul virtual reuseste sa ofere cuplurilor alternativa pe care relatiile la distanta prin scrisori o ofereau bunicilor nostri, o alternativa prin care daca reusesti a gresi in alegere nu ajungi subiectul de barfa al intregii comunitati din care faci parte.



O sa spuneti cum de este posibil o relatie la distanta intre doua persoane care nu s-au vazut niciodata. Dar totusi ce este asa ciudat ? Adica deontologii romantismului nu au pus mai presus de orice aprecierea sau iubirea personalitatii, a EU-lui interior si apoi cea fizica? Ori tocmai acest lucru este pus pe tava intr-o astfel de relatie.



Mai intai ajungi sa faci cunostinta cu persoana din spatele fizicului material, iar daca reusesti o sincronizare cu ea/el atunci poti trece mai departe la o relatie de amicitie virtuala... iti povestesti totul si bune si rele, intamplarisi evenimente din viata de zi cu zi, banalitati. Daca aceast lucru reuseste a-ti mentine interesul si placerea de a continua atunci calea iti este deschisa care o relatie mult mai profunda decat poate oferi de cele mai multe ori realitatea.



Va urma ...

miercuri, 28 aprilie 2010

Is it good or is it bad...


"dar am strans-o la piept. I-am deschis usa sufletului meu, am chemat-o si ea a venit. Si, desi mi-e draga si scumpa, n-am zavorat usa in urma ei. Am vrut sa ramana asa cum o aflasem: libera si neingradita. Si pentru prima oara, am simtit cum teama paleste DE DREPT, DE FAPT SI DE NECAZ"



Dulcegari astea pe care toate cititoarele acestui minunat blog misogin le-au citit mai sus si mai mult ca sigur au si oftat apartin unui bun amic de al meu care... da ati si ghicit... are fluturasi in burtica... vede cerul roz si ofteaza cand aude vocea privighetorii vietii sale... IACHHHHH !!!

Ei bine dumnealui in mod normal ca un adevarat cavaler imi critica fiecare iesire negativa la adresa... dudelor de imi tot ies in cale si ale ideilor ce nasc din aceste interactiuni cu dansele.

Am sa ii dau peste nas inca o data si il provoc sa imi zica, vezi dom'le, ca nu am dreptate.... Mare domn urmareste cu atentie poza de mai sus si ia aminte... Asemenea comportament apare cam in toate C.V.-urile domnisoarelor care iti rasar in viata... daca nu e asa... da un buzz o tu raritate care pana acum nu te-ai facut vazuta.

Si daca tot imi dai un buzz te rog sa-mi dai si o explicatie la enigma ce ma tot macina de la o vreme incoace. Curioasa ? Si eu... Ce se afla in capul unei fiinte de sex feminin care intra intr-o baie... fie ea de la mall sau de acas... cu tot felul de ustensile folosite la igienizarea incaperii cu pricina... de se gandeste AHAAAM ! AICI VREAU O POZA :X


Trecand mai departe... o fata ca asta ( a se consemna faptul ca nu generalizez ) iti apare in cale... si sansele is ca ea sa aibe un corp demna de o amazoana si mintea desi nu prea stralucita.. destul de ascutita incat sa reuseasca a te imbrobodi bine da bine de tot.... adica sa pui botu' dupa ea BA.
Sau ia stai ca am pus corpul inaintea mintii si asta nu se poate pentru ca ar insemna sa fi doar un animal de barbat care se gandeste doar la sex si asa domnisoara vrea desigur LOVE... adica "dlagoste"... Deci nu conteaza ordinea... orice te satisface...

Si tu ca un adevara cavaler te pui pe treaba si ai sa faci pe duru' pentru ca da bine sa fi un dur si un nepasator in limita bunului simt... e ca piperul in salata... apoi treptat duritatea ta paleste... ca si parul din cap la batranete... si cu timpul ea reuseste a imblanzi animalul din tine... care devine un poet ce ii aduce elogii si cladeste poteci din petale de trandafir...

Ei aici incepe intersectia aia periculoasa... doua curbe... ambele periculoase..

Ai de ales... faci ca mine si ai grija sa nu te lasi dus prea mult de valul de fluturasi gingasi... pana la urma si cel mai mare poet al neamului a avut parte de o moarte nu tocmai glorioasa... Doar si domnisoarele pot aprecia o vanatoare mai indelungata ce nu va duce niciodata la plictiseala, adica unde e adrenalina mai mare... incercarea de a imblanzi un armasar sau calaritul unuia deja domesticit, invins...

Sau mai e curba la stanga... the wrong way... his way... continui sa tocesti din salbaticia ta pana cand nu ai sa ajungi nimic mai mult decat o copie fidela a dorintelor ei... ori parca o relatie inseamna acceptarea diferentelor fiecaruia nu supravietuirea celor mai rezistente...

Concluzia este... pana la urma... si directia lui este buna... conditia imperativa fiind sa dea peste jumatatea sa perfecta, care sa vrea o copie a dorintelor sale... nu identica... ci mai degraba complementara... ca doua jumatati ale aceleiasi inimi...

Tine minte totusi prietene... majoritatea asa ziselor jumatati au o minte ce le "obliga" sa creeze opere de arta precum cea de sus... si mai mult sa le considere "mistok".
Deci ? Cine are calea demna de urmat ?


Si sa nu inchei tocmai intr-un ton negativ... bunul meu prieten e ca HIGHLANDER ( the immortal ) il arunci la pamant, il calci in picioare, zici ca nu mai are sorti de izbanda si totusi revine cu acelasi optimism in viata, din punctul asta de vedere imi aduce aminte de personajul din filmuletul de mai jos care reuseste sa transforme o situatie mortala intr-un antrenament menit sa il ajute a merge mai departe... Aici eu imi scot palaria in fata ta maestre...